Gastronomia românească este rezultatul unor procese istorice îndelungate şi complexe în care au avut loc diverse negocieri şi amestecuri culturale între elemente autohtone și împrumuturi de la popoarele care au trecut sau au locuit în acest areal geografic de-a lungul timpului: daci, romani, slavi, unguri, turci, greci, germani, evrei și alții.
În Antichitate, primii locuitori ai Daciei cultivau anumite cereale cum ar fi meiul, creșteau animale și se pare că produceau chiar și vin, punând bazele unei gastronomii simple, dar pline de substanță. Odată cu cucerirea romană, au apărut noi ingrediente ca strugurii pentru vin, nucile sau diversele brânzeturi. Din punct de vedere gastronomic, în Evul Mediu se poate discuta despre o dominantă slavă şi bizantină, cu accent pe legume ca varza, peștele și condimentele. În perioada de ocupație şi maximă influență otomană își fac intrarea cafeaua, orezul și dulciurile orientale. Perioada fanariotă a prilejuit, de asemenea, importul unor preparate mai sofisticate, de inspirație grecească sau orientală.
Actualmente, România este o țară în plină dezvoltare, care participă la economia şi cultura globală a secolului XXI, însă care pune un accent deosebit pe păstrarea tradiției şi pe protejarea identității sale culturale şi culinare. Firesc într-o cultură globalizată, românii au preluat gusturi și preparate şi din alte părți ale lumii, cum ar fi pizza, hamburgerii sau salatele. În plus, ei au descoperit și forme alternative de divertisment, cum ar fi platformele digitale, cu acces sporit la materiale şi produse multimedia. Printre acestea se numără și platformele de casino online, care permit distracția combinată cu câștiguri substanțiale în bani sau produse. Cazinourile online reprezintă o modalitate simplă și sigură de a paria sau de a încerca diferite jocuri de noroc, cum ar fi sloturi, ruletă, blackjack sau poker.
Printre felurile românești de mâncare cele mai vechi, răspândite şi reprezentative se află ciorba. Ciorba este o supă care se acrește cu borș (o zeamă fermentată obținută din tărâțe sau plante) sau oțet, care se prepară folosind carne, legume şi verdețuri. Supa cunoaște o mare bogăție de variante regionale, dintre care cele mai importante sunt ciorba de burtă (se face cu burtă de vită), ciorba țărănească (cu afumătură de porc), ciorba de perișoare (cu chiftele), ciorba de fasole (cu ciolan afumat de porc) sau ciorba rădăuțeană (cu pui și smântână). Un alt fel tradițional, servit mai ales la sărbători şi ocazii speciale, este sarmaua, în esență rulou de varză sau viță-de-vie umplut cu carne tocată în care se amestecă orez și condimente.
Dintre preparatele de carne, cele mai populare sunt mititeii sa micii (cârnați dintr-un amestec de carne de vită, porc și oaie), fripturile la grătar sau tocănițele la ceaun, tochitura (carne prăjită cu sos și brânză), piftia (gelatină de porc sau pasăre) și drobul (plăcintă din măruntaie de miel). De asemenea, românii, popor cu o lungă tradiție pastorală, sunt mari iubitori de brânzeturi, care cele mai cunoscute fiind telemeaua (brânză moale sărată), cașul (brânză proaspătă), urda (brânză dulce) și brânza de burduf. Brânzeturile sunt folosite şi la deserturi. Printre cele mai faimoase deserturi românești se numără cozonacul, plăcinta cu mere, papanașii şi clătitele.
În fine, influența austro-ungară este sesizabilă şi astăzi în deserturi precum prăjitura cu mere și ștrudelul de mere, iar amprenta marii gastronomii franceze poate fi sesizată în gustul românilor pentru sosuri sau preparate din carne de pasăre. Marile transformări sociale şi economice din secolul XX s-au reflectat și în alimentație. Industrializarea a venit cu noi tipuri de alimente procesate şi o serie de evoluții tehnologice în bucătărie. Toate aceste influențe au marcat preferințele şi obiceiurile gastronomice ale românilor, punându-şi amprenta asupra preparatelor acestora.
Nu doar frumusețile naturale sau ale patrimoniului său istoric fac din România o țară care merită a fi cunoscută, ci şi calitatea şi diversitatea sa culinară. Cu o adâncime istorică şi o stratificare culturală de invidiat, regiunile României, fiecare cu specificul său unic, invită la o adevărată aventură spirituală prin timp şi tradiție.
